Istorie Locala

Valcea (81)

Luni, 15 Aprilie 2013 15:40

Personalități din Vâlcea

Scris de

 

Bălănescu, Gabriel

S-a născut la 6 aprilie 1913 în comuna Berbeşti. A urmat cursurile liceului „Ale­xandru Lahovari”. În 1933 a debutat în lite­ratură cu romanul Acteon. A aderat la miş­carea legionară, publicând numeroase arti­cole în gazeta „Buna Vestire”. A fost închis între anii 1946-1947 şi 1949-1964, cunos­când astfel temniţele comuniste. În 1976 a părăsit ţara emigrând în SUA. A condus gazeta în limba română „Curierul” şi a scris volumul de amintiri „Din împărăţia morţii”.

Constantinescu, Eliodor

S-a înscris ca un pedagog de excepţie şi om de cultură, traducător şi autor de manu­ale, doctor în litere. S-a născut în Râmnic şi aici şi-a petrecut toata activitatea ca profe­sor. După ce a absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti în 1902, a mers la Paris unde a studiat la Sorbona şi College de France. Doctoratul îl obţine la Iaşi în anul 1929.

Miercuri, 13 Martie 2013 11:05

Ada Orleanu

Scris de

Un mozaic de frumuseţi, aceasta este moştenirea pe care a lăsat-o posterităţii Ada Orleanu, prozatoare de pre­stigiu, născută în ţara lutului încorporat în artă, în satul Romani, numai la o aruncătură de praştie de mănăstirea Brâncoveanului. Gracilitatea ei de ascendenţă boticelliană, făptura ei măruntă, delicată, puteau compune portretul unei doamne dintr-o pinacotecă de la sfîrşitul veacului trecut. În tinereţe a frecventat cenaclul lui Lovinescu (un an sau doi înainte de dispariţia criticului), fiind apreciată de maestru şi primind şi premiul pentru nuvelă al "Sburătorului". A fost reprezentanta ultimului val de scriitoare care au păşit în casa criticului de pe bulevardul Elisabeta, ducînd cu ele un aer insurgent, înnoitor. Petrecerea pe la cenaclul lovinescian a fost benefică, lăsînd adînci reminescenţe nu numai în memoria scriitoarei care a scris pagini remarcabile despre cenaclu, dar şi în operă. De altminteri, nimic nu-i era Adei Orleanu mai agreabil decît să-şi amintească de anotimpul tinereţii trăite printre "veleitarii" (de pe vremea aceea) plini de speranţe şi de idei trăsnite ca Virgil Ierunca, Ion Negoiţescu, Ovidiu Constantinescu, Dan Petraşincu şi alţii.

Miercuri, 13 Martie 2013 10:53

Dragoș Vrânceanu

Scris de

Întîlnirea cu Dragoş Vrânceanu, hieratică şi ireală prin puţinătatea clipelor în care mi-a fost dat să-l văd, într-o primăvară ploioasă şi rece a anului 1975, cînd un grup de scriitori vîlceni şi de pe alte meleaguri fusesem chemaţi să ne regăsim pe tărîmul înzăpezit de cuvinte şi sfioase tăceri al poeziei, mi-a rămas limpede în memorie, aşa cum se întîmplă cu acele fulgurări ale trecutului ce se imprimă neaşteptat de exact pe retina afectelor: un bărbat mai mult firav decît voinic, zîmbind absent, obosit de vedeniile de peste ani, afabil, afectuos, cu privirea căruntă de gînduri. I-am oferit ultima mea carte. Gestul l-a emoţionat, o lacrimă i-a luminat o clipă ochii. Mi s-a părut atunci că înţeleg de ce l-a iubit Eugenio Montale, laureatul premiului Nobel, de ce şi-a iubit poporul şi "casa de sub pădure", de ce a iubit transhumanţa şi migdalul "înflorit a doua oară".

Mult prea tîrziu mi-am amintit că a trecut o viaţă fără să drămuiesc o parte din timpul meu memoriei unor oameni care, născuţi în universul circumscris al Vîlcii, şi-au depăşit condiţia de "oameni ai provinciei" şi au intrat, prin fapta lor, în universul mai larg al marilor valori naţionale. A scrie despre oameni dispăruţi e ca şi cum ai încerca să intri în noaptea unor ani halucinanţi ca să dezvălui sentimente de care însuti nu esti sigur. Memoria migrează neobosit, şi în tăcerea trecutului uitat apar mereu lumini stalactice ce-ţi dau iluzia că ai descoperit, în fine, chipul pe care l-ai avut în tine din totdeauna, neschimbat.

În Vîlcea s-au născut multe persoane ce aparţin de vreme îndelungată spaţiului naţional. Pentru a reconstitui fiinţa Rîmnicului de odinioară, nu numai prin pitorescul oamenilor şi al străzii, dar şi prin mediul intelectual, voi evoca trei personalităţi vîlcene pe care şansa mi-a dat prilejul să le cunosc, restituind nu fişe de dicţionar, ci doar sugestii şi im­presii personale, aşa precum, citind o carte, nu subiectul sau intriga sau tema ar interesa (pe care, de cele mai multe ori le uiţi în scurtă vreme), ci atmosfera inefabilă pe care opera o poartă în sîmburele său.

 

Întîmplarea a făcut ca într-o iarnă, cu peste cinsprezece ani în urmă, plecînd de-acasă pentru a scrie o carte în singurătate, să fiu "repartizat" de oficiul de cazare din Călimăneşti într-una din vilele dezafectate în sezonul rece. Se numea, după învăţurile vremii, "23 August". Era o vilă impresionantă prin arhitectura ei arhaică şi încărcată de început de secol. Avea, de fapt, aspectul unui castel medieval cu turnuri, ziduri groase, acoperişuri ascuţite dar și cu largi pridvoare din lemn sculptat, mai toată ziua luminate de soarele iernatic ce venea de peste Olt. Clădită sub pădurea de o rară frumuseţe ce mărgineşte staţiunea de partea cealaltă a rîului, şi dominînd şoseaua ce duce la Sibiu, clădirea sfida din înălţimea ei împrejurimile. Fusese, am aflat, domeniul prinţului I.G Cantacuzino, un inginer bogat, coborîtor din neamul vechi care a dat cîţiva voievozi şi oameni de cultură Ţării Româneşti.

Joi, 21 Februarie 2013 10:29

I.P.S. Firmilian în trecere prin Vâlcea

Scris de

Să desprindem mai întâi, spre înprospătare în minte, câteva date din filele de cronică a vieţii bisericeşti din Oltenia de astăzi: 24 aprilie 1947 – Sinodul Permanent al Bisericii Ortodoxe Române a dat aviz pentru înfinţarea Arhiepiscopiei ortodoxe române a Craiovei, lege care s-a publicat în ,, Monitorul Oficial” nr. 136 din 18 iunie 1947; 2 iulie 1947 – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ratificat avizul dat de Sinodul Permanent la 24 aprilie 1947 pentru înfinţarea Arhiepiscopiei Craiovei; 20 noiembrie 1947 – Marele Colegiu Electoral a ales în scaunul nou-înfinţatei Arhiepiscopii a Craiovei pe Prea Cuviosul Arhimandrit Firmilian Marin, profesor de geografie şi director al Seminarului Central; 30 noiembrie 1947 – s-a săvârşit taina hirotoniei Prea Cuviosului Arhimandrit Firmilian în sfinţita treaptă a arhieriei 22 decembrie 1947 – I.P.S. Arhiepiscop Firmilian a primit, după tradiţia noastră bisericească, îndătinata investitură, înmânându-i-se cârja de arhipăstor al Eparhiei oltene cu scaunul la Craiova; 28 decembrie 1947 – I.P.S. Arhiepiscop Firmilian a fost instalat după rânduiala tradiţională în scaunul arhiescopal de la Craiova; 25 februarie 1949 – s-a publicat în ,, Monitorul Oficial” decretul de stat nr. 233 dat la 23 februarie 1949 prin care s-a aprobat ,,Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, articolul 5 din Statut având la bază Decretul-lege nr. 133/1949 pentru organizarea canonică-administrativă a Bisericii Ortodoxe Române, prin care s-a statornicit şi Mitropolia Olteniei, cu două eparhii:Arhiepiscopia Craiovei şi Episcopia Râmnicului şi Argeşului; 285 martie 1949 - –.P.S. Arhiepiscop Firmilian al Craiovei, devenit Mitropolit al Olteniei prin Decizia nr. 4595/1949 a Ministerului Cultelor, a fost instalat cu ceremonialul tradiţional în scaunul mitropolitan de la Craiova.

Joi, 21 Februarie 2013 09:58

Mihail Fărcăşanu în trecere prin Vâlcea

Scris de

 

Mihail Fărcăşanu (n. 10 noiembrie 1907, Bucureşti – d. 14 iulie 1987, Washington, Statele Unite) a fost jurist, politician şi scriitor român. A fost preşedintele organizaţiei Tineretului Naţional Liberal din 1940 până în 1946. Urmărit de autorităţi pentru acţiunile sale anti-comuniste, a reuşit să fugă din ţară în 1946, fiind ulterior condamnat la moarte în contumacie. A fost primul director al secţiei române a postului de radio "Europa Liberă". Principala sa operă literară este romanul "Frunzele nu mai sunt aceleaşi", publicat în 1946 sub pseudonimul Mihail Villara, roman care a fost distins cu premiul editurii Cultura Naţională.

Joi, 21 Februarie 2013 09:47

Nicolae Steinhardt în trecere prin Vâlcea

Scris de

Fragmente de sfânt – luminoase – din viaţa părintelui Nicolae Steinhardt extrase dintre rândurile cărţii Nicolae Steinhardt - Viaţa ca o poveste de dragoste – teză de doctorat – a tinerei şi scânterietoarei doamne Elena Ciungan, crescută în vecinătatea Mănăstirii Rohia, fiică de preot, soţie de preot, cu valurile vieţii ajunsă la Râmnic, prin bunătatea Domnului care ne atotînconjoară.

Joi, 21 Februarie 2013 09:19

Martha Bibescu în trecere prin Vâlcea

Scris de

 

Din „Cuvânt înainte” la cartea de memorialistică „Izvor. Ţara sălciilor”

 

Martha Lahovary, fiica lui Ion Lahovary şi a Smarandei – Emma, născută Mavrocordat, a venit pe lume într-una din acele familii legate prin sânge şi alianţe cu câteva din cele mai vechi familii româneşti şi europene. Bărbaţii din familia Lahovary au deţinut un loc de frunte în viaţa politică a României din jurul lui 1900. În afară de tatăl său, Ion Lahovary, care a fost ministru de externe, preşedinte al Senatului şi ambasador al României în Franţa, încă doi fraţi, Alexandru şi Jacques, au avut funcţii înalte în stat în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.

Joi, 21 Februarie 2013 08:58

Modest Cichirdan în trecere prin Vâlcea

Scris de

MUZICIAN DIN MAREA GALERIE A DIRIJORILOR ROMÂNI

În 1944, Vasile Cechirda din Lipcani, judeţul Hotin, oraş străbătut astăzi de graniţa dintre Ucraina şi Republica Moldova, şi despărţit la vest de România prin râul Prut, un târg prosper în 1944 şi locuit de români, ruteni şi evrei (vezi A. Boldur, „Istoria Basarabiei” Ed. Victor Frunză, Bucureşti, 1992) a fost evacuat în judeţul Vâlcea - destinaţia Horezu, prin ordin de evacuare scris (dat de guvernul României în martie şi valabil până în 23 august 1944, pentru toţi românii din Bucovina de Nord şi Basarabia) atunci când trupele sovietice au străpuns frontul de pe Nistru.

Ești aici: Home Valcea Valcea