Istorie Locala

Luni, 15 Aprilie 2013 14:43

Vechi urme de locuire în Drăgășani

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vechi urme de locuire: Vechea denu­mire a aşezării a fost Rusidava. În săpătu­rile întâmplătoare din oraş, au fost găsite diferite urme care atestă trăirea umană pe aceste meleaguri din cele mai vechi tim­puri. Din paleolitic şi neolitic, dar mai ales din perioada epocii romane sunt urme gră­itoare pe aceste meleaguri drăgăşenene. Neoliticul este prezent în zonă prin obiecte de piatră, şlefuite şi cioplite (ciocane, dălţi, topoare, măciuci), obiecte ceramice (fusaiole şi greutăţi din lut ars folosite la torsul lânii, oale de diferite dimensiuni).

Nu se cunosc urme de aşezări ale epocii, necropole de incineraţie, pietre scrijelate, locuinţe, materiale de construcţie pentru acestea (lemnul) nerezistând în timp.

Cele mai multe descoperiri privesc însă vestigiile ceramice, în unele locuri adevă­rate depozite scoase la iveală întâmplător de torenţii ploilor. Omul neoliticului din această arie antropică a folosit argila de bună calitate din zonă, confecţionând pentru nevoile sale (probabil chiar şi pentra schimb), oale cu pereţi subţiri (pentru pre­pararea hranei) sau mai groşi (pentru păs­trarea unor provizii).

Ornamentaţia vaselor este felurită şi realizată manual, predomi­nând aplicaţiile în relief, prin zgâriere cu degetul: benzi şi brâuri orizontale, linii pa­ralele cu traseul ondulat, brâuri alveolare obţinute prin apăsare cu buricul degetului, împunsături succesive pe unul sau mai multe rânduri realizate cu un beţişor ascu­ţit, sau chiar orificii perforate. Pe unele vase s-au găsit proeminenţe conico-sferice obţinute prin împunsături din interior spre exteriorul vasului (butoni). Unele vase pre­zintă buza superioară uşor răsfrântă şi or­namentată pe suprafaţa superioară cu o bandă din mai multe linii paralele obţinute prin zgâriere cu un beţişor. Toartele vaselor erau de două feluri: tipul aplicat, proemi­nenţe late cu relief pozitiv şi forme rotun­jite, de la sferic la oval, plasate pe circum­ferinţa vaselor, la mijloc şi tipul „scoică”, adâncituri în pereţii vasului obţinute prin presarea peretelui crud al vasului cu vârful degetului.

 

Interesat este faptul că nici măcar în­tâmplător n-au fost descoperite dovezi ma­teriale de cult, altare de incinerare sau aparţinând practicilor rituale. Nici după ve­nirea romanilor în zonă nu s-au găsit astfel de obiecte (lăcrimare, platouri de ofrandă, resturi metalice de la veşmintele decedatu­lui, harnaşamente), fapt care întăreşte ideea că numărul acestora era fie prea mic, fie altarele rituale au fost şterse de vreme.

Mulţimea de vestigii ceramice acredi­tează ideea sedentarizării triburilor.

Mai târziu, documentele istorice vechi amintesc chiar de unele forme de asociere tribală în confederaţii, cea mai cunoscută în această zonă fiind cea a potulatensilor. În nordul judeţului se află confederaţia buridavensilor, iar în sud cea a sucilor şi acilor. Aceştia sunt consemnaţi în cadrul •unor aşezări numite dave.

Din grupul potulatensilor pare să fi fă­cut parte şi micul trib al ruşilor cu centrul la Rusidava (Momoteşti-Drăgăşani), loca­litate menţionată în Tabula Peutingeriană.

Toponimul Rusidava certifică existenţa unei aşezări autohtone. Rusidava dacică nu este aceeaşi cu Rusidava romană. Prima a fost sigur o vatră îngrădită cu palisade din trunchiuri de lemn, aparţinând unor comu­nităţi organizate şi pe care romanii, la so­sire, au dispus să le distrugă, sau - prin transmutarea populaţiei - să fie abando­nate. Rusidava romană s-a consolidat în timp în jurul castrului roman de la Momoteşti. Aici s-au găsit resturi materiale specific romane, nu şi dacice. Rusidava da­cică trebuie să fi fost la o oarecare distanţă, cu amplasament pe un promontoriu sau o înălţime, după precedentul cvasigeneral de atunci al dacilor.

Ipoteza existenţei acestei vetre antice pe locul actualului Zlătărei capătă temei su­plimentar, dacă avem în vedere că acesta se află în imediata vecinătate şi a constituit dintotdeauna un vicus al aurarilor, aşadar având un pregnant caracter comercial, pe care reuşeşte să şi-l păstreze până în secolul al XVII-lea.

Menţinerea în toponimia romană a nu­melui autohton constituie o bună dovadă că băştinaşii geto-daci au rămas pe aceste lo­curi şi după cucerirea romană. Romanii nu-şi aşezau vetrele locuite pe înălţimi cum fă­ceau dacii, datorită intereselor economice, rutiere şi de apărare. De aceea Rusidava romană s-a dezvoltat la şes, cu extindere spre nord. În urma unor săpături arheolo­gice, au fost scoase la iveală temeliile pu­ternice al unui zid din cărămidă legată cu mortar de var.

S-au mai găsit două vase romane întregi, o figurină din bronz în chip de călăreţ, multe monede din bronz, frag­mente de vase cu decoruri în relief, urmele unui mare canal de scurgere spre Olt, tu­buri mari de canalizare din ceramică şi un fragment de cărămidă ştampilată pe care se mai păstra cifra romană X. Depuse la Mu­zeul din Drăgăşani, aceste obiecte au pierit într-un incendiu în 1940. Castrul roman era de dimensiuni modeste, zidul din cărămidă fiind construit cel mai probabil în vremea lui Hadrian (117-138), sau mai târziu, sub Septimius Severus (193-211).

 

Ea avea un anumit sector de suprave­ghere şi de apărare extins către Arcidava şi Pons-Aluti. Castrul roman Rusidava era aşezat pe drumul ce ducea de la oraşul Romula (satul Reşca, jud. Olt) la Apulum (Alba Iulia). Invaziile carpo-gotice din se­colul al III-lea îndreptate supra limesului alutan s-au răsfrânt şi asupra ei. Presupu­nem că în anii 245-247, când carpii au je­fuit şi distrus Romula şi Pons Aluti, Rusidava a avut şi ea de suferit.

 

Sursa: Dicționarul istoric al localităților din județul Vâlcea, vol. I – Orașele, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 103-104..

Informații adiționale

  • Autor:
      ---
  • Data aparitiei: Vineri, 22 Noiembrie 2019
  • Localitate: Valcea
  • Creator: Dinică Ciobotea, Cezar Avram (coordonatori); Dumitru Andronie, Ileana Marinaș (secretari științifici); Ion Marinescu, Costea Marinoiu, Vladimir Osiac, Eugen Petrescu, Corneliu Tamaș, Nicu Vintilă.
  • Subiect:
      ---
  • Descriere: ---
  • Editor: Biblioteca Județeană "Antim Ivireanul" Vâlcea
  • Contributor: Emilia Smedescu, Lucia Ciubucă.
  • Tip: text
  • Format: ---
  • Identificator: ---
  • Sursa: Dicționarul istoric al localităților din județul Vâlcea, vol. I - Orașele, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 103-104.
  • Limba: ---
  • Suport: Hartie
  • Tip articol: Articole si studii
Citit 404341 ori Ultima modificare Sâmbătă, 14 Septembrie 2013 19:22
Ești aici: Home Valcea Valcea Vechi urme de locuire în Drăgășani