Istorie Locala

Miercuri, 06 Februarie 2019 08:27

1877 – Horezu sub semnul luptei pentru Independenţa României

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Concomitent cu organizarea internă în spiritul unei societăţi moderne, românii au acţionat cu consec-venţă pentru obţinerea independenţei statului naţional. Contextul internaţional a oferit condiţii favorabile organizării şi declanşării luptei pentru îndepărtarea dominaţiei otomane în anul 1877. Oltenia, unde se găsea şi judeţul Vâlcea, a cunoscut greul războiului pentru independenţă. „În această regiune, au fost masate importante efective ale armatei române, aici au fost făcute cele mai mari rechiziţii în oameni, cât şi animale pentru transport…”34. Vom exemplifica în continuare câteva dintre contribuţiile horezenilor la susţinerea războiului pentru independenţă.

 

Horezu şi-a adus o contribuţie însemnată, atât în plan material, cât şi uman, pentru susţinerea războiului de independenţă. La eforturile multiple ale oamenilor din zonă, se adauga şi faptul că prin plecarea bărbaţilor pe front, pământurile acestora rămâneau nelucrate, deşi autorităţile erau obligate să evite asemenea situaţii, iar familiile lor îndurau lipsa de hrană35. Cu toate acestea, participarea locuitorilor la susţinerea efortului de război a fost necondiţionată şi totală. Speranţa într-un viitor mai bun, ca efect al cuceririi independenţei, dădea energii nebănuite unei populaţii sărăcite, dar dispusă la orice sacrificiu pentru libertatea ţării. Asa se explică şi entuziasmul cu care locuitorii Târgului Horezu au primit vestea proclamării independenţei, la 9 mai 1877. Această zi „s-a serbat în acest judeţ (...), mai cu osebire în oraşele Drăgăşani, Ocna şi Tîrgu Horezu, ai căror cetăţeni pătrunşi de entuziasm (...) pentru primirea consacrării oficiale a Independenţei absolută a României (...), au adresat Măriei-sale direct felicitaţiunile cuvenite”36.

În timpul războiului pentru independenţă, Horezu era centru de concentrare a celor care se înrolau în armata ţării în vederea plecării pe front, în special pentru cei care proveneau din localităţile mai apropiate. Tot aici, se concentra armamentul necesar echipării ostaşilor români care plecau pe câmpurile de luptă37.Se ştie, în vremurile deosebite, lăcaşurile de cult devin mai mult decât locuri de închinăciune. Astfel, Sfânta mânăstire Horezu a găzduit un spital pentru răniţii şi bolnavii aduşi de pe front. În urma unei inspecţii efectuate de C. Golescu - subprefectul plaiului Horezu, în iunie 1877, se constata ca mânăstirea îndeplinea condiţiile pentru a găzdui un spital militar38. Ca urmare, în septembrie 1877, s-a hotărât înfiinţarea unui spital militar în cadrul mănăstirii39.Totodată, călugăriţele mânăstirii, în frunte cu stareţa Teofana Ionescu, au fost prezente în alte spitale care tratau răniţii şi bolnavii aduşi de pe frontul războiului pentru independenţă40.

Documentele acelor timpuri surprind participarea necondiţionată a locuitorilor din Horezu, la sustinerea materială a efortului de război. Sute de care de fân41, alimente, scamă fină pentru răniţi, haine pentru soldaţi42, bani pentru cumpărarea de arme43, care cu boi pentru transport - sunt doar câteva dintre contribuţiile locuitorilor horezeni la susţinerea materială a războiului pentru independenţă. Numele unor femei horezence devotate cauzei independenţei României şi susţinerii luptei pentru obţinerea ei, precum Eugenia şi Matilda Iancovescu, Ana Golescu, Liuţa Ionescu, atrag atenţia autorităţilor, prin participarea voluntară, necondiţionată, la efortul general al ţării.44

Târgul Horezului a trăit cu intensitate maximă momentele importante din desfăşurarea războiului pentru independenţă. Cucerirea Rahovei şi căderea Plevnei din toamna anului 1877, au fost evenimente celebrate cu emoţie de populaţia horezeană45. Pe câmpurile de luptă ale războiului pentru independenţa României, s-au jertfit şi horezenii Beşlicaru Nicolae, Cinteză Constantin (doborât de un obuz la Verbiţa, în octombrie 1877), Ionescu Marin din Râmeşti, Marinescu Dumitru din Râmeşti, Udrescu Mihăilă din Râmeşti, Nicolae Gavrilescu din Romani46. Prin jertfa lor, eroii horezeni au contribuit la cucerirea inde-pendenţei de stat a României, la crearea condiţiilor pentru dezvoltarea firească, liberă a ţării, la afirmarea demnă, suverană pe plan internaţional.

 

Note:

34. Enciclopedia Vâlcea, I, pag. 165.

            35. Corneliu Tamaş, Petre Bardaşu, Sergiu Purece, Horia Nestorescu-Bălceşti, 1877 în judeţul în Vâlcea, Bălceşti pe Topolog, 1977 (în cont., 1877 în Vâlcea), pag. 85, 86.

            36. Ibidem, pag. 89, 90.

            37. Ibidem, pag. 434.

            38. Ibidem, pag. 114.

            39. Ibidem, pag. 265.

            40. Gherasim Cristea, Istoricul Mănăstirii Hurezu, Râmnicu-Vâlcea, Editura Conphys, 2003, pag. 125.

            41. 1877 în Vâlcea, pag. 413.

            42. Ibidem, pag. 66. 287, 413, 431, 441, 450.

            43. Ibidem, pag. 206, 207.

            44. Ibidem, pag. 431, 441, 450.

            45. Ibidem, pag. 487.

            46. DJVAN, PJV, dos. 10/1878, f. 282-286. 

Informații adiționale

Citit 421 ori Ultima modificare Miercuri, 06 Februarie 2019 08:35
Ești aici: Home Valcea Valcea 1877 – Horezu sub semnul luptei pentru Independenţa României