Istorie Locala

Joi, 20 Aprilie 2017 10:09

Drăgăşani - evoluţia demografică şi a împărţirilor administrative (Epoca modernă)

Scris de 
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Situaţia demografică. Date despre populaţia oraşului, ne sunt prezentate o sută de ani mai târziu, când Gh. Bucşenescu, subocârmuitorul plăşii Oltului, consemnează într-o statistică din decembrie 1832, că Târgul Drăgăşani avea 83 de familii, totalizând 378 suflete, dintre care 12 fac parte din clasa boierească, în serviciul cărora sunt 12 slugi şi 34 de ţigani, 240 din clasa de mijloc, având şi acestea 83 de slugi.

     

Evoluţia numărului de familii în perioada 1722-1865

 

 

Nr.

Crt.

Satul

1722

1832

1835

1839

1848

1861

1865

1.

Tg. Drăgăşani

165

83

173

132

54

162

 

2.

Gârdeşti

115

-

-

104

128

180

614 (3070 suflete)

3.

Momoteşti

-

-

-

39

36

-

 

4.

Bârsanu

-

-

-

-

119

116

 

5.

Zlătărei

-

-

-

-

100

176

 264

Total

280

83

173

275

437

634

 878

  În aceeaşi perioadă, harta rusă din 1835, ale cărei date au fost culese de pe teren în anii 1831-1832, de către topografii ruşi, vine să contrazică datele legate de numărul gospodăriilor prezentate de Bucşenescu, arătând că Drăgăşanii figurează în rândul localităţilor sub 3000 de locuitori, iar din bugetul pe luna octombrie a anului 1861, aflăm că Târgul Drăgăşani avea 162 de familii, Gârdeştii - 180 de familii, Bârsanu - 116 familii şi Zlătărei - 176 familii.

  Prin legea organică privind organizarea administrativă a Principatelor Unite (Legea comunală), din aprilie 1864, în urma contopirii cu Drăgăşani, a satelor Gârdeşti, Momoteşti şi Bârsanu, apare desemnată comuna urbană Drăgăşani, iar în Indicele comunelor României din 1865, se arată că Drăgăşanii erau o comună urbană, alcătuită din satele Târgul Drăgăşani, Gârdeşti, Momoteşti, Bârsanu, şi avea 3070 de suflete, 800 de case şi 614 familii, iar comuna Zlătărei era compusă din satele Dobruşa şi Vrăjitorul, numărând 1230 suflete şi 220 de case.

  După Legea pentru fixarea circumscripţiilor administrative din 1892, comuna urbană Drăgăşani care era reşedinţa Plăşii Oltu de Jos, era alcătuită din satele: Bârsanu, Capu Dealului, Curăreşti, Drăgăşani, Gârdeşti, Momoteşti şi Podu Pescenii.

  C. Alessandrescu, în Dicţionarul geografic al judeţului Vâlcea, publicat în 1893, prezintă Drăgăşanii din punct de vedere demografic, astfel: „comună urbană din plasa Oltu de jos, situată pe ţărmul drept al râului Olt, ce avea o populaţie de 3930 de locuitori, din care bărbaţi - 1921 şi femei - 2009, în care intră şi 35 familii de ţigani, 6 evrei, 7 bulgari, 2 greci, 10 germani. Capi de familie sunt 1372, contribuabili 751 şi case - 985” (Alessandrescu, 1893, 136).

Data recesământului

Interval ani

Nr. de locuitori

Spor nr. locuit.

între recens.

Spor % între recens.

Creştere medie anuală

Creştere medie anuală în %

1 ianuarie 1871

-

4300

-

-

-

-

1 ianuarie 1899

28

4537

237

5,5

8

0,2

19 decembrie 1912

14

6710

2137

47,8

155

3,4

29 decembrie 1930

18

8462

1752

26,1

97

1,5

29 ianuarie 1948

17

9737

1275

15,0

75

0,9

21 februarie 1956

8

9963

226

2,3

28

0,3

15 martie 1966

10

13275

3312

33,2

331

3,3

5 ianuarie 1977

11

15579

2304

17,3

209

1,6

7 ianuarie 1992

15

22348

6769

43,4

451

2,9

1 iulie 1997

5

22704

356

1,6

71

0,3

18 martie 2002

5

20783

-1921

-8,4

-384

-1,7

La 1898, conform datelor prezentate de conducerea Consiliului Judeţean Vâlcea, „Comuna urbană Drăgăşani”, în care se afla reşedinţa plăşii Oltu Olteţu de Jos, era populată de 4118 locuitori (Situaţiunea 1898, 8). Pentru a ne da seama cât mai bine despre evoluţia demografică a localităţii, după transformarea ei în oraş, a se vedea mai sus un tabel comparativ cu situaţiile numerice ale locuitorilor, pe care le-am extras din diferite revensăminte, efectuate între anii 1871-2002.

Începând cu anul 1871, informaţiile de ordin demografic ne sunt prezentate de recensămintele  populaţiei, care se realizează pe teritoriul întregii ţări, la aceeaşi dată. Urmărind evoluţia numerică a populaţiei dintre recensământul efectuat în anul 1871 şi recensământul realizat în anul 2002, se constată că numărul locuitorilor oraşului Drăgăşani a crescut de 4,8 ori în 130 de ani, cu o rată medie anuală de 126 persoane sau 0,6 %, ceea ce înseamnă o dezvoltare lentă pentru o localitate urbană. Cauza principală a unei astfel de evoluţii, se explică prin aceea că, în cea mai mare parte a acestei perioade, oraşul a avut un pronunţat caracter agricol şi nu a prezentat interes deosebit pentru populaţia aşezărilor rurale din jur, iar creşterea numărului populaţiei s-­a făcut, în principal, pe seama sporului natural.

Examinarea evoluţiei numerice a populaţiei în perioada 1871-2002, a permis delimitarea mai multor etape, în care ritmul de creştere a cunoscut un curs sinuos, determinat în primul rând de evenimentele politico-sociale ce s-au derulat pe teritoriul ţării. O primă etapă, cuprinsă între 1871-1912, este caracterizată printr-o creştere a numărului de locuitori de la 4300 la 6710 persoane, cu un ritm de creştere de 3,4%, - valoarea maximă înregistrată pentru întrega perioadă  luată în studiu. Acest aspect al evoluţiei numerice s-a datorat atmosferei de destindere, de satisfacţie a societăţii româneşti, ca urmare a două evenimente care s-au produs în viaţa poporului român: împroprietărirea  lui Cuza, act care a făcut din foştii clăcaşi proprietari de pământ şi a generat o creştere a bunăstării  şi a modului de trai, precum şi câştigarea războiului pentru independenţa ţării, care a condus la scăderea presiunii exercitate de monopolul turcesc asupra întregii economii naţionale, la destindere economică şi extinderea comerţului. Peste aproape patru decenii, laolaltă cu întreaga populaţie a ţării, drăgăşănenii au trebuit să facă faţă desfăşurării Primului Război Mondial, asigurării materiale a armatei, prezenţei trupelor străine, restricţiilor impuse de ocupanţi şi rechiziţiilor de tot felul etc.

3. PERIOADA CONTEMPORANĂ

Redresarea economică ce trebuia să se producă după încetarea ostilităţilor, a fost prelungită de o criză economică gravă care a afectat serios bunăstarea populaţiei, criză continuată de cel de Al Doilea Război Mondial, când s-au cerut mari eforturi pentru susţinerea trupelor de ocupaţie şi a celor proprii. Perioada de redresare economică de după război, destul de grea, impusă de prezenţa trupelor ruseşti şi secătuirea bogăţiilor ţării, de seceta pustiitoare din anii 1945-1946, ca şi de grave schimbări impuse întregului popor, au bulversat întreaga viaţă economico-socială, influenţând decisiv şi evoluţia numerică a populaţiei.

Măsurile represive luate de puterea comunistă instaurată după încheierea războiului, la adăpostul baionetelor ruseşti, au dus la instaurarea unei atmosfere de teroare în rândul populaţiei, întreţinută de organele de securitate, la tensionarea  şi crearea unor stări sufleteşti de nesiguranţă pentru ziua de mâine, puţin favorabilă creşterii natalităţii, la care s-a adăugat o oarecare creştere a mortalităţii, determinată de sechelele din timpul războiului şi de perioada de insecuritate ce a urmat. Toţi aceşti factori au condus la scăderea sporului natural al populaţiei. Deşi numărul persoanelor crescuse de la 6710 în 1912, la 9963 în 1956, ritmul mediu anual de creştere scade de la  3,4% în 1912, la 1,5% în 1930, la 0,9% în 1948 şi la 0,3% în 1956.

În intervalul de timp 1956-1966, se produce un nou reviriment în  creşterea ritmului mediu anual de creştere a populaţiei - de la 3% în 1956, la 3,3% în 1966, concretizat numeric de 9963 persoane în 1956, la 13275 în 1966. Etapa 1966-1977, deşi marcată de  două evenimente cu consecinţe directe asupra creşterii numerice a populaţiei - Decretul 770/1966, prin care se interziceau întreruperile de sarcină şi intrarea în funcţiune a primului obiectiv industrial din oraş - , a înregistrat o nouă scădere a ritmului mediu anual: de la 3,3%, în 1966, la 1,7% în 1977. Faptul se explică prin aceea că intrarea în funcţiune în 1969 a Fabricii de Talpă şi Încălţăminte din Cauciuc (FINCA), întreprindere care în scurt timp va ajunge la circa 3000 de salariaţi, de abia a reuşit să absoarbă excedentul de forţă de muncă existent în oraş, iar numărul redus de locuinţe disponibile, a limitat atragerea unor persoane  din aşezările limitrofe, conducând, în schimb, la o amplificare a navetismului. Măsura, represivă în esenţă, privind creşterea natalităţii prin aplicarea decretului menţionat, nu s-a concretizat; ea a avut o oarecare influenţă doar în primii ani de la aplicare, după care natalitatea a urmat un parcurs descendent, care s-a prelungit până în zilele noastre. În intervalul de timp 1966-1977, numărul locuitorilor a crescut de la 13275 la15579 persoane, reprezentând o creştere  de 15%, cu o medie de 209 persoane anual.

În următoarea etapă, 1977-1992, ca urmare a intrării în funcţiune a noi obiective industriale (Fabrica de Jante, Oltplast etc.), se înregistrează o nouă creştere a ritmului mediu anual: de la 1,69 %, în 1977, la      2,7 % în 1992; numărul locuitorilor creşte de la 15579, la 22348 persoane în 1992, sporul fiind de 6769 persoane, ceea ce reprezintă o creştere – destul de semnificativă - de 30 % în 16 ani. Începând din 1993, apar semnele unor creşteri din ce în ce mai reduse, astfel că în anul respectiv, creşterea numărului  populaţiei este de numai 199 persoane, în 1994 - de 34 persoane, în 1995 - de 9 persoane, ca în 1996 creşterea să fie  de numai 2 persoane, după care, ritmul mediu anual  devine negativ şi se produce diminuarea numărului populaţiei de la 22704 persoane în 1997, la 20783 persoane în 2002, cu 1921 persoane mai puţin în timp de 5 ani, ceea ce reprezintă  o scădere de 8,5 % din numărul total. Ritmul mediu anual de creştere scade de la 2,7 % în 1992, la 0,3 % în 1997 şi devine negativ, de -1,7 %, în 2002 .

 

a) Densitatea  populaţiei

Densitatea populaţiei oraşului Drăgăşani, exprimată în locuitori pe metru pătrat, în perioada la care ne referim, a urmat cursul ascendent al creşterii numărului locuitorilor între 1971 - 1977 şi s-a diminuat  după această dată. In 1871, densitatea populaţiei a fost de 64 locuitori pe kmp şi a atins nivelul de 473 locuitori/kmp în 1977, după care a scăzut la 433 loc./ kmp în 2002. Pe teritoriul oraşului, cea mai mare densitate se înregistrează în zona centrală, iar o densitate scăzută, în localităţile componente: Zlătărei, Valea Caselor şi Zărneni, precum şi în cartierele mărginaşe – Bârsanu, Momoteşti, Gârdeşti şi Capu Dealului.

 

b) Mobilitatea populaţiei. Mişcarea naturală şi sporul natural

Primele date în legătură cu mişcarea populaţiei, ne sunt prezentate de C. Alessandrescu în Dicţionarul geografic al judeţului Vâlcea (1893) care precizează că: „În oraşul Drăgăşani s-au născut 118 copii legitimi (50 de băieţi şi 68 fete) şi 34 naturali (14 băieţi şi 20 de fete). S-au căsătorit 22 flăcăi cu fete, un flăcău cu o văduvă, trei văduvi cu fete, şi trei văduvi cu văduve. Au murit, după sex şi stare civilă: 89 necunoscuţi (44 B şi 45 F) şi 13 văduvi (7 B şi 6 F)” (Alessandrescu, 1893, 137). La o populaţie de 3930 locuitori, în anul respectiv, rata natalităţii a fost de 38,69 %, rata mortalităţii - de 33,0 %, iar sporul natural - de 5,6 %.

În perioada celor două războaie mondiale, în prima jumătate a secolului trecut, rata natalităţii a înregistrat valori scăzute, cunoscând o anumită creştere în perioada 1950-1957, datorită modificării favorabile a atmosferei psihice, după cele de al doilea război, ca şi măsurile de stimulare a natalităţii. După anul 1957, curba natalităţii se înscrie pe o linie descendentă, determinată de liberalizarea, în anul respectiv, a avorturilor. După 1966, când statul modifică - prin decretul 770 - politica demografică, rata natalităţii creşte de la 6,4 % în 1966, la 8,3 % în 1977 şi ajunge la 9,0 % în 1980, sau, în cifre absolute, de la 85 nou născuţi în 1966, la 131 în 1977 şi la 150, în 1980. Începând cu anul 2002, sporul natural devine negativ, sporul migrator - în 2007 - ajunge la 8,2 %, cel total creşte  la -9,5 %, iar populaţia totală, dacă s-a menţinut această tendinţă, în 2010 se afla sub pragul de 20000 de locuitori. Ce se va întâmpla în perioada următoare şi ce e de făcut? Luând în considerare evoluţia numerică a populaţiei în ultimii 10 ani, se poate aprecia că în perspectivă, în condiţiile actuale, procesul de involuţie va continua; remediul sigur ar fi dezvoltarea unor obiective economice viabile, cu un număr mediu de salariaţi, care să asigure folosirea forţei de muncă disponibile, angajarea în activitate a tinerilor, care, ştiindu-şi viitorul asigurat, ar fi încurajaţi să-şi întemeieze familii, s-ar stabili în localitate şi s-ar crea condiţii pentru creşterea natalităţii.

De-a lungul timpului, în centrul comercial şi meşteşugăresc şi, mai apoi, în aşezarea urbană Drăgăşani, sosirile şi stabilirile de domiciliu a unor persoane „din afară”, au avut loc în permanenţă. După perioada stabilirii în oraş, recensământul din 1966, prezintă populaţia astfel:

- total populaţie ----------------------------------------- 132278

- populaţie născută în oraşul Drăgăşani ---------------- 7187

- populaţie născută în altă localitate decât în oraşul Drăgăşani, în care domiciliază – 6091, din care:  

- înainte de     1920 -------------------------------------     200 persoane

          - în perioada   1920-1929   -----------------------------    349  persoane

          - în  perioada  1930-1939   -----------------------------    346  persoane

          - în perioada   1940-1944   -----------------------------    227  persoane

          - în perioada   1945-1949   -----------------------------    407  persoane

          - în perioada   1950-1954   -----------------------------    678  persoane

          - în pperioada 1955-1959   -----------------------------    822  persoane

          - în perioada   1960-1964   -----------------------------  1908  persoane

          - în perioada   1960-1964 (după 15 III)  --------------    823  persoane

- nedeclarate   --------------------------------------------    331  persoane

Prin urmare, din totalul populaţiei de 13278 persoane, 7187 persoane sau 54,1 % s-au născut în  oraş, în timp ce 6091 persoane (45,9%) s-au născut în alte localităţi, decât în cea în care domiciliază - oraşul Drăgăşani. Numărul mare de sosiţi şi stabiliţi în oraş după 1950, adică 4231 persoane, în afară de „mirajul oraşului” existent în percepţia multora din mediul rural, l-a constituit şi faptul că după colectivizarea agriculturii, proces declarat „încheiat“ în 1962, s-a asigurat mecanizarea anumitor lucrări agricole, ceea ce a generat disponibilizarea unei anumite părţi din forţa de muncă, şi aşa excedentară, în agricultură, iar o parte din cei care au fost deposedaţi de pământ, s-au considerat dezmoşteniţi şi au preferat să ia drumul “pribegiei”, să plece din locurile natale, unde au fost marginalizaţi, mulţi - chiar oropsiţi şi au luat „calea oraşului”, unde sperau să ducă o viaţă mai bună. În acelaşi timp, împărţirea administrativă care a avut loc în 1952, ducând la crearea regiunilor şi raioanelor, a făcut din Drăgăsani reşedinţă de raion, un centru administrativ puternic, care a atras după sine înfiinţarea unei structuri administrative cu rol de conducere, cu instituţiile aferente care au necesitat un număr apreciabil de personal, mai ales o serie de specialişti în diverse domenii.

c) Structura demografică

Din studierea  recensămintelor perioadei 1912-2002, timp de aproape un secol,  prima constatare este aceea că la două din cele opt recensăminte, populaţia de sex masculin o depăşeşte pe cea de sex feminin. Astfel, în 1912, populaţia de sex masculin a reprezentat 56,9 % din total, iar cea feminină - doar 43,9 %. Acelaşi aspect a fost înregistrat în anul 1948, când diferenţa dintre cele două sexe a fost de 5,6 procente în  favoarea bărbaţilor (52,7 %), faţă de 47, 2 %, pentru femei.

La toate celelalte recensăminte, ponderea persoanelor de sex feminin o depăşeşte pe cea a persoanelor de sex masculin, diferenţa înscriindu-se între 2,2 procente, în 2002 şi 6 procente în 1966.

Structura populaţiei pe sexe

Data  recensământului

Total populaţie

Bărbaţi

În

procente

Femei

În procente

OBS.

19 dec. 1912

6710

3759

56.0

2951

43,9

 

29 dec. 1930

8462

4136

48,8

4326

51,2

 

29 ian. 1948

9737

5140

52,8

4597

47,2

 

21 febr. 1956

9963

4788

48,0

5175

52,0

 

15 mart. 1966

13278

6348

47,0

6930

53,0

 

5 ian. 1977

15579

7360

47,2

8219

52,2

 

7 ian. 1992

22348

10720

47,9

11626

52,0

 

18 mart. 2002

20798

10074

48,2

10724

51,6

 

În ciuda faptului că natalitatea masculină este superioară celei feminine, în cea mai mare parte a timpului, numărul populaţiei feminine e mai mare decât al celei masculine. Aceasta face ca grupele tinere, sau unele dintre ele să fie dominate de bărbaţi, în timp ce grupele superioare sunt dominate de femei. Această constatare ne duce la concluzia că mortalitatea în rândul sexului masculuin este mai ridicată la grupele mai în vârstă, ceea ce duce la ponderea sexului feminin la grupele adulte şi vârstnice.

 Structura populaţiei pe grupe de vârstă. Studierea recensămintelor din anii 1930, 1977 şi 2002 asupra grupelor de vârstă (tineri, adulţi, vârstnici) oferă imaginea evoluţiei populaţiei în ultimele trei sferturi de secol  şi posibilitatea intuirii perspectivei nu prea îmbucurătoare, a dezvoltării viitoare a acesteia.

Evoluţia populaţiei pe grupe mari de vârstă, în perioada 1930-2002

Anul

recens.

Total populaţie

Grupe de vârstă

0-19 ani

%

20-64 ani

%

Peste 65 ani

%

1930

8462

3154

45,0

3633

51,8

215

3,0

1977

15579

5521

35,3

8778

56,1

1348

8,0

2002

20798

5703

27,4

13012

62,5

2083

10,0

Evoluţia numerică a populaţiei oraşului Drăgăşani în această perioadă (1930-2002), se caracterizează prin scăderea la aproape jumătate, a ponderii grupei tinere, de la 45 %,  la 27,4 %, prin creşterea grupei adulţilor, care alcătuiesc actuala forţă de muncă, şi creşterea de peste nouă ori a numărului vârstnicilor, de la 215 persoane în 1930, la 2083 în 2002.

 

d) Împărţiri administrative de-a lungul timpului

Primul document cu caracter administrativ în care apare localitatea Drăgăşani, este renumita hartă a lui Schwantz, în care, printre cele 196 de aşezări din judeţul Vâlcea („Wultzer District”), figurează şi satul cu acest nume („A.O.” nr. 13/1924, pag. 234 – 238). Localitatea apare şi în Memoriile generalului von Bauer, cu ortografiile Trekoschani (?) („A.O”, 14/ 1924, 303) şi Dragazani (Ibidem, 306).

În catagrafia din 1831, în plasa Oltul de Sus, este trecut satul „Bârsanul - moşia  Drăgăşani stăpânită de Episcopia Râmnic (. . .) 138 fam., 14 feciori”. Tot aici, apare o menţiune interesantă, nu lipsită de o anumită ambiguitate: „S-a deosebit, cu această numire, de târgul Drăgăşani” (Catagrafia 1831, 37), ceea ce înseamnă că moşia – care aparţinea Episcopiei Râmnicului – era foarte aproape de târgul Drăgăşani, făcând aproape corp comun cu acesta, din moment ce s-a simţit nevoia departajării lor prin nume diferite! Spre deosebire de Bârsanul, celelalte moşii (care vor fi incluse ulterior în vatra Drăgăşanilor) făceau parte din plasa Oltul de Jos: moşia Momoteşti – stăpânită de stolnicul Iancu Lahovari şi Gărdeşti – moşie megieşască stăpânită de-a valma pe 4 moşi (Ibidem, 38).

Ca efect al Legii comunale din aprilie 1864, Drăgăşani – reşedinţa subprefecturii Oltu, devenea comună urbană, fiind alcătuit din cătunele: Târgu Drăgăşani, Bârsanu, Gărdeşti şi Momoteşti (Indicele, 1865, Anexa).În legea menţionată, se prevăzuse un anumit termen pentru ca noile unităţi administrative să-şi dovedească viabilitatea şi, eventual, să se opereze unele comasări sau, dimpotrivă, destruniri de comune. Această „clauză” va fi aplicată prin Legea comunală din martie 1874, iar în urma promulgării acesteia, în Indicele comunelor pe periodul de cinci ani 1876-1884, vor fi specificate modificările survenite. În cazul Drăgăşanilor, singura modificare apărută, va fi una de natură denominativă: localitatea va fi numită simplu – Drăgăşani (Indicele Comunelor 1874, 1876).

În anul 1893, „comuna ubană” Drăgăşani era înregistrată cu cinci cătune: Drăgăşani, Griviţa, Bârsanu, Panduri şi Momoteşti (Alessandrescu, 1893, 136).Ca efect al împărţirii administrative din 1968, oraşul Drăgăşani era alcătuit din următoarele cartiere: Drăgăşani, Valea Caselor, Zărneni şi Zlătărei („B.O.” nr. 17/1968); probabil, vechile sate componente fuseseră asimilate complet de oraş, pierzându-şi până şi numele, aşa cum s-a întâmplat şi în cazurile altor localităţi urbane româneşti.

Prin Legea nr. 72 din 5 iulie 1995, emisă de Parlamentul României şi adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat, oraşul Drăgăşani din judeţul Vâlcea a fost declarat municipiu.

Aceeaşi componenţă ca mai sus, va fi înregistrată pentru municipiul Drăgăşani şi în urma republicării legii din aprilie 2008, care menţiona toate modificările şi completările ulterioare ce-i fuseseră aduse Legii nr. 2/ 1968. 

Informații adiționale

Citit 276 ori Ultima modificare Joi, 20 Aprilie 2017 12:16
Ești aici: Home Valcea Valcea Drăgăşani - evoluţia demografică şi a împărţirilor administrative (Epoca modernă)